Padurea cu varcolaci

Kayura umbla singura prin padurea intunecata uitandu`se la luna plina.Se aseza pe o piatra si se gandea la fratele ei Myku care a alungat`o de acasa.

Ma plimbam plictisit prin padure.

Kayura auzi zgomote si se ridica imediat uitandu`se in jur.

Incepuse sa ploua, si eu, avand puteri ciudate, nu aveam voie sa stau in ploaie, insa nu am stiut, si am cazut jos, dand cu capul de o piatra.

-Zeel tu esti?
Fata se apropie de Zeel speriata.
-Zeel,ce s`a intamplat???
Apoi s`a dus langa el strigandu`l.

Nu auzeam si nu simteam nimic.

Kayura vazu ca ii curgea sange si`l ridica fugind intr`o pestera unde nu mai ajungea ploaia.
Facu un foc si il bandaja.

Am deschis incet ochii.

-Am murit? Sau traiesc?

-Zeel!Ma bucur ca esti teafar! il stranse fata in brate fara sa`si dea seama ce facea.

-Pai, acum cred ca nu mai pot sa respir.

Fata ii dadu drumul inrosindu`se la fata.
-Ops!Scuze...

-Nui nik. Da' unde suntem?

-Daca iti spun sper sa nu te speri..Deci suntem intr`o pestera.Ma duc sa vad daca mai plua...

-Nu ma sperii. Am zambit, ridicandu-ma. -Ma duk eu sa vad daca mai ploua.

-Bine.Dar...cand te intorci vreau sa te intreb ceva.

Mam dus sa vad daca mai ploua. Spre surprinderea mea, ploaia se oprise, si mam intors la Kayura.

-Dap?

-Deci..in legatura cu tine...cum te`ai lovit la cap si ce cauti in padurea asta infricosatoare?

-Nu stiu cum mam lovit, si...am venit pe aici sa vad mormintele parintilor mei...

-Nici tu nu ai parinti?zise Kayu cu capul in jos.

-Nuh, is singur pe luume...:D Da' nu prea ma deranjeaza, ptr. k am prieteni care imi sunt alaturi la greu. Am zambit.

-Ai perfecta dreptate...

Miam intors privirea spre partea opusa.

-S-a oprit ploaia, mergem?

-Da.Dar unde?

Am cazut pe ganduri.

-Eu nuj, vreo idee?

-Poi...mai bine ramanem tot in padure si ne uitam la luna...Dar e cam frig